Universul se extinde, dar teoriile nu mai țin pasul. Descoperirea care pune pe gînduri astronomii

O nouă analiză publicată în aprilie 2026 în revista Astronomy & Astrophysics reaprinde una dintre cele mai controversate probleme din cosmologie: viteza de expansiune a universului pare să nu poată fi determinată printr-o singură valoare coerentă.

Результаты, опубликованные в журнале Astronomy & Astrophysics, подтверждают тревожную аномалию: космос растет значительно быстрее, чем предсказывают фундаментальные теории. 

De zeci de ani, astronomii încearcă să calculeze constanta Hubble – indicatorul care descrie ritmul de extindere a universului. Însă două metode majore continuă să ofere rezultate diferite, fenomen cunoscut drept „tensiunea Hubble”. Măsurătorile bazate pe radiația cosmică de fond indică o valoare de aproximativ 67–68 km/s/Mpc, în timp ce observațiile din universul apropiat, realizate cu ajutorul stelelor variabile Cefeide și al supernovelor, duc spre circa 73 km/s/Mpc.

Studiul s-a bazat pe mai multe „ancore” cosmice, printre care galaxia NGC 4258, Norii lui Magellan și stele din Calea Lactee. Analiza a inclus, de asemenea, giganți roșii, megamaseri și peste 7.500 de galaxii aflate la distanțe de peste un miliard de ani-lumină, reducînd semnificativ riscul erorilor sistematice. 

Un alt coautor, John Blakeslee, a sugerat că soluția ar putea implica fenomene necunoscute, precum cîmpuri magnetice primordiale, care ar influența interpretarea datelor din universul timpuriu.

Implicațiile sînt majore: dacă „tensiunea Hubble” este reală, atunci modelul actual al cosmologiei ar putea fi incomplet. În lipsa unui verdict final, comunitatea științifică se confruntă cu o situație rară – o criză teoretică ce ar putea deschide calea către descoperiri fundamentale. 

Astfel, universul continuă să ridice întrebări esențiale: nu doar că se extinde, dar o face într-un mod care sfidează, deocamdată, explicațiile existente.