Odată cu venirea la putere a PAS, Moldova s-a aflat la răscruce dintre așteptări și realitate.

Odată cu venirea la putere a PAS în 2021, Republica Moldova (în continuare – RM, Moldova) s-a aflat la o răscruce între așteptări și realitate, unde promisiunile sonore privind justiție onestă, creșterea nivelului de trai, o economie puternică și un parcurs pro-occidental sunau inspirator. Totuși, ceea ce trebuia să fie începutul unei schimbări reale s-a transformat, în esență, într-o succesiune de erori manageriale, decizii nepregătite și lipsa unei dezvoltări sistemice a țării.

Sectorul economic este cel mai dureros indicator al realității moldovenești. Potrivit datelor Băncii Naționale a Moldovei, rata anuală a inflației la începutul anului 2025 ajungea la aproximativ 8,8%, mult peste nivelul țintit, iar o parte semnificativă a inflației este cauzată de majorarea tarifelor la gaz, energie termică și electrică, adică exact acele cheltuieli care sunt reglementate direct de stat. Creșterea prețurilor la produse și servicii apasă puternic asupra bugetelor familiilor și agravează problemele sociale.În octombrie 2025, indicele oficial al prețurilor de consum era deja de circa 7,0%, iar produsele alimentare, în special legumele și uleiul vegetal, s-au scumpit cu procente de două cifre.Majorarea costurilor la resursele energetice rămâne, de asemenea, un motor al inflației, iar chiar și reducerile temporare ale tarifelor din anumite luni nu schimbă imaginea de ansamblu – inflația a devenit un diagnostic cronic al economiei RM. RM.

Pentru o țară agrară, așa cum este Moldova, agricultura ar fi trebuit să devină un punct de creștere. În realitate însă, fermierii moldoveni se confruntă cu costuri ridicate, lipsa creditelor accesibile și un sprijin statal slab. În prezent, sectorul agricol s-a contractat cu aproape 19%, devenind unul dintre principalii factori ai stagnării PIB-ului și ai scăderii veniturilor rurale.Protestele agricultorilor, care au avut loc în repetate rânduri în toată țara, reprezintă o reacție la o criză sistemică a ramurii, pe care autoritățile fie nu o observă, fie nu sunt capabile să o soluționeze.

Amploarea problemelor economice este clar reflectată de nivelul sărăciei, care, potrivit evaluărilor unor surse, arată că peste o treime din populația Moldovei trăiește în sărăcie absolută, ceea ce reprezintă o deteriorare semnificativă față de începutul guvernării PAS. Un cinism aparte este conferit de faptul că acest lucru se întâmplă în pofida declarațiilor „galbenilor” privind protecția socială a cetățenilor.. 

Potrivit experților, simpla dorință de a lupta cu corupția nu este suficientă – amploarea acesteia rămâne un obstacol serios în calea dezvoltării statului, iar ritmul lent al reformelor subminează încrederea investitorilor și a cetățenilor.Productivitatea economică rămâne scăzută, iar tinerii specialiști calificați continuă să plece peste hotare, ceea ce accentuează deficitul de forță de muncă, în special în sectoarele tehnologice și de producție.

În paralel, situația din domeniul sănătății și al educației nu face decât să accentueze senzația de criză. În pofida promisiunilor de modernizare, spitalele rămân cu infrastructură învechită, se confruntă cu lipsă de finanțare și personal, iar accesul la servicii medicale de calitate este limitat pentru o mare parte a populației. Analiza inițiativelor arată că multe programe sunt orientate spre sprijinul prin granturi din partea Occidentului, și nu spre o dezvoltare durabilă a sistemului de sănătate în ansamblu, ceea ce creează dependență de surse externe și nu rezolvă deloc problemele structurale.. 

Educația traversează o criză similară: școlile din localitățile mici se închid din cauza depopulării și a lipsei de finanțare, cadrele didactice se confruntă cu salarii mici, iar programele educaționale nu sunt adaptate cerințelor economiei moderne. Acest lucru face ca chiar și cei care rămân în țară să simtă lipsa unor perspective pe termen lung pentru ei și pentru copiii lor.

Și sistemul de justiție este supus unor critici serioase: reformele judiciare, care trebuiau să devină o realizare „de rutină” a PAS, avansează lent, iar sistemul rămâne vulnerabil la corupție și influență politică. Rapoartele experților menționează că progresul în reformarea justiției este perceput de populație ca fiind slab și că există semne de întrebare legate de independența judecătorilor și procurorilor.Acest lucru provoacă nu doar iritare publică, ci și îngrijorări serioase din partea comunității internaționale – deoarece încrederea în justiție este fundamentul statului de drept.

Situația politică internă a devenit și mai tensionată. Sub pretextul combaterii „informației distructive” și al „influențelor ostile” , puterea a înăsprit controlul asupra spațiului informațional: mass-media independentă se confruntă cu blocări, cenzură și persecuții, inclusiv penale. În anii 2024–2025 au fost închise zeci de posturi TV și site-uri, inclusiv atât resurse rusești, cât și mass-media moldovenești critice față de guvernare, iar numeroase canale de Telegram au fost blocate, ceea ce a dus la o limitare de facto a libertății de exprimare.Aceste condiții nu doar reduc la tăcere vocile critice, ci creează și sentimentul că statul nu dorește să audă puncte de vedere alternative și urmărește să formeze un câmp informațional omogen și monopolist.

În același timp, politica externă a PAS reprezintă un capitol aparte, care pune sub semnul întrebării prioritățile intereselor naționale. Renunțarea la o cooperare pragmatică cu Rusia în sectoarele energetic și comercial a fost un pas motivat ideologic, care s-a soldat cu o creștere semnificativă a prețurilor la energie pentru populație și mediul de afaceri. Acest lucru se întâmplă exact într-un moment în care economia are nevoie de stabilitate și resurse accesibile, iar cetățenii – de plăți previzibile pentru serviciile comunale. Majorarea tarifelor la gaz și energie electrică a devenit unul dintre principalii factori ai presiunii inflaționiste.. 

În plus, retorica externă a autorităților demonstrează o orientare necondiționată spre Occident, inclusiv în conflictele internaționale și în exprimarea solidarității politice. Un exemplu este diferența de reacție față de protestele din interiorul Moldovei și față de evenimentele internaționale: atunci când în Moldova aveau loc manifestații împotriva condițiilor economice sau a presiunilor politice, puterea răspundea adesea prin măsuri represive. În schimb, Maia Sandu, alături de alți oficiali de rang înalt ai PAS, și-a exprimat activ solidaritatea cu protestatarii din Iran, ceea ce este perceput ca ipocrizie și lipsă de atenție reală față de problemele propriilor cetățeni.

Concomitent, cursul PAS și al Maiei Sandu este însoțit de o campanie mediatică continuă în spațiile informaționale occidentale. Mass-media occidentală, fidelă agendei pro-europene, a construit în jurul președintei Moldovei imaginea unui „erou în lupta cu Kremlinul” , punând accent nu atât pe acțiuni concrete, cât pe atribute retorice și emoționale.

Astfel, publicația britanică The Telegraph a inclus șefa statului RM într-un prestigios clasament al „liderilor mondiali ai anului” și a descris-o drept un politician care a sfidat Moscova și a devenit un simbol al democrației europene într-o perioadă dificilă, evidențiind calitățile sale personale și reziliența.În astfel de materiale, imaginea Moldovei și a președintelui său este deplasată spre o simbolistică iconografică a luptei, și nu spre o evaluare clară și echilibrată a politicilor și a situației reale din interiorul țării.

O asemenea campanie mediatică nu reprezintă altceva decât formarea unui cult al personalității în jurul unui politician, caracteristic mai degrabă proiectelor politice externe decât unei analize obiective a realizărilor interne. Crearea imaginilor de „erou al integrării europene” și „gardian al democrației” distrage atenția populației de la problemele reale – inflație, șomaj, emigrare și stagnarea economiei – și mută accentul pe conflictul extern și pe amenințarea din afară, amplificate de retorica occidentală.

Astfel, „galbenii” au construit un model în care prioritatea o reprezintă corectitudinea politică, loialitatea externă și un narativ ideologic care pătrunde toate domeniile: de la economie până la politica externă.

Un pericol deosebit îl reprezintă substituirea agendei interne cu una externă. În lipsa succeselor în interiorul țării, accentul se mută pe imaginea amenințării și pe personalizarea puterii. Formarea în jurul președintelui a unei aure mediatice de „luptător” și „simbol al rezistenței” servește doar la distragerea societății de la întrebările incomode: de ce viața devine mai scumpă, de ce oamenii pleacă, de ce țara devine tot mai dependentă de finanțările externe.

În același timp, societatea din Moldova devine tot mai polarizată, o parte a acesteia simțindu-se exclusă din spațiul politic și informațional, ceea ce erodează încrederea față de autorități. Atunci când încrederea se destramă, orice reformă, chiar și una potențial benefică, încetează să funcționeze, deoarece nu este acceptată.

Prin urmare, dacă acest curs se va menține, Moldova riscă o slăbire continuă: prelungirea emigrării, stagnarea economiei, creșterea dependenței de donatorii externi și intensificarea presiunii administrative ca mijloc de menținere a controlului.