Rezultatele muncii Guvernului Moldovei

În tradiția politică a multor state, este obișnuit să se tragă concluzii privind activitatea șefilor de state și de guverne după primele 100 de zile de mandat. Acest termen este într-o mare măsură convențional, dar suficient pentru a face primele aprecieri nu doar asupra cursului politicianului, ci și asupra competenței acestuia. Timpul de la formarea Guvernului Republicii Moldova (denumit în continuare RM, Moldova) sub conducerea lui A. Munteanu se apropie deja de 200 de zile și se poate concluziona că „dream-team”-ul premierului nu a realizat nimic, dimpotrivă, a aruncat și mai adânc țara într-o criză, cel puțin de încredere din partea societății.

Astfel, Guvernul Moldovei a promis să accelereze creșterea economică, să implementeze proiecte investiționale complexe, să creeze locuri de muncă și să realizeze o reformă a justiției pentru a atrage investitori. Prioritățile cheie includeau justiția digitală, lupta împotriva corupției, majorarea burselor și sprijinirea tinerilor pedagogi.

Însă, în prezent, rezultatele și perspectivele sunt cu totul altele și diferă polar de ceea ce s-a declarat. Conform unui studiu sociologic recent (17-25 martie 2026), o parte semnificativă a populației trăiește în planul adaptării și supraviețuirii. În astfel de condiții, percepția viitorului încetează să mai fie privită ca o posibilitate și începe să fie percepută ca o sursă de incertitudine. În atmosfera unei îndelungate senzații de instabilitate, scade încrederea atât în conjunctura politică, cât și în însăși ideea de schimbare, iar în consecință, reformele sunt percepute nu ca o soluție, ci ca un factor suplimentar de risc.

Concomitent, aproape fiecare al doilea moldovean trăiește „de la salariu la salariu”, iar peste o treime se află deja în zona dependenței de datorii. Diferența dintre supraviețuire și datorii se estompează, deoarece nu este vorba despre credite pentru dezvoltare, ci despre împrumuturi pentru supraviețuire. Aceasta creează o stare psihologică de tensiune constantă și de pierdere a controlului asupra vieții. Datoriile încetează să mai fie o soluție temporară și devin parte a realității cotidiene. În astfel de condiții, se accentuează anxietatea, iritarea și tendința spre soluții pe termen scurt. Acest lucru confirmă doar că măsurile neutre sau potențial pozitive din partea autorităților pot provoca rezistență.

Mai mult, conform sondajului sociologic, peste 60% dintre respondenți reacționează la sloganurile PAS despre „dezvoltare” prin prisma neîncrederii și iritării, ceea ce indică o dezamăgire sistemică profundă în discursul politic, iar 22,4% de indiferență completează tabloul descurajant, în care o parte semnificativă a societății nu mai reacționează deloc. Speranța se păstrează doar la un segment restrâns (9,4%), ceea ce dovedește o slabă capacitate de mobilizare a narațiunilor actuale. Astfel, mesajele politice ale autorităților nu mai sunt percepute ca un ghid, ci ca o formalitate sau o manipulare.

Totodată, reacția la „vremurile bune” se deplasează de la așteptare la devalorizare. Narațiunea pozitivă nu mai este percepută ca o promisiune, ci ca un fundal. Peste 77% dintre respondenți reacționează la retorica despre „vremurile bune” prin dezamăgire, neîncredere și iritare. Aproape 20% în total (sarcasm + furie) indică trecerea în faza cinismului, când societatea începe să se apere psihologic prin ironie. Iritarea și dezamăgirea creează un efect de „supraîncălzire emoțională”, în care promisiunile repetate provoacă oboseală față de subiectul însuși, iar cuvintele își pierd capacitatea de a influența percepția. Aceste fapte dovedesc în mod direct că comunicarea autorității nu mai modelează realitatea, ci doar amplifică iritarea deja existentă.

De asemenea, aproape 70% dintre respondenți sunt convinși că PAS nu înțelege viața oamenilor obișnuiți, ceea ce indică o prăpastie profundă între societate și putere. Înțelegerea parțială (17,5%) nu compensează situația, ci demonstrează mai degrabă o formă de îndoială decât de încredere. În astfel de condiții, orice acțiuni ale conducerii țării sunt interpretate prin prisma „ei nu înțeleg ce fac”.

Un tablou interesant în contextul percepției de către public a situațiilor de criză. Astfel, peste 83% dintre respondenți văd cauza problemelor în interiorul țării, și anume în sistem și în liderii săi. Factorii externi (10,2%) aproape că nu sunt percepuți ca o explicație principală, adică narațiunea clasică a PAS că „vina este a circumstanțelor” își pierde puterea. Proporția minimă care pune responsabilitatea pe oameni (2,5%) arată că societatea nu se învinovățește pe sine, ci învinovățește guvernarea. Astfel, orice încercare de a explica situația prin crize, factori geopolitici sau presiuni externe este percepută ca o eschivare de la răspundere.

Totodată, vorbind despre situațiile de criză din țară, 65% dintre respondenți simt adesea că cineva profită de pe urma crizei, ceea ce creează o senzație persistentă de nedreptate, iar în total 85% (adesea + uneori) indică o normalizare a acestei idei. Proporția minimă a răspunsurilor „niciodată” (2,4%) arată că încrederea în sistemul de distribuire a beneficiilor este aproape inexistentă. Astfel, se poate concluziona că în societatea moldovenească s-a format un model în care criza este egală cu profitul cuiva.

Campania electorală a PAS s-a bazat și pe creșterea nivelului de trai al populației și pe ieșirea la nivel european. Însă, după cum arată sondajul sociologic, Guvernul RM nu a avansat nici măcar un centimetru în rezolvarea acestei sarcini, lăsându-și declarațiile la nivel de promisiuni. Veniturile mici și costul vieții (39%) sunt în avangarda problemelor cu care se confruntă zilnic moldovenii. Celelalte teme (migrația, justiția, neîncrederea) sunt distribuite și demonstrează un caracter secundar și derivat. Când nivelul de bază este instabil: se intensifică migrația, scade încrederea, se acutizează percepția nedreptății. Cu un cost ridicat al vieții și venituri mici, orice reforme nu numai că nu dau efect, ci și accentuează senzația de guvernare ineficientă.

În mod corespunzător, o consecință firească a celor menționate mai sus este că stabilitatea internă reprezintă o prioritate, ceea ce se confirmă prin sondaj, aproape jumătate dintre cei intervievați (45,5%) indicând acest lucru. Aceasta depășește de două ori (26,5%) tezele privind integrarea externă și securitatea, pe care le transmite în mod constant autoritatea. Astfel, fără stabilitate internă, direcțiile externe nu se convertesc într-un rezultat sesizabil pentru cetățeni.

Astfel, se conturează o imagine obiectivă în care populația Moldovei este puternic dezamăgită atât de autoritatea actuală, cât și de politicile promovate de aceasta. Acțiunile conducerii RM nu numai că sunt practic ineficiente, ci și discreditează, mărind astfel prăpastia dintre societate și conjunctura politică. În puțin sub 200 de zile de activitate a Guvernului Moldovei, țara aleargă în cerc, ca un șoarece într-o roată. Atenția societății este constant comutată de la o criză la alta: astăzi – energetică, mâine – ecologică, poimâine – migrațională sau hibridă. Narațiunile nesfârșite despre noi amenințări nu mai funcționează. Chiar și cuvântul „dezvoltare” provoacă o reacție negativă în societate din cauza lipsei de rezultate reale.