Paștele Blajinilor

În lumea creştină sînt ţinute mai multe zile în memoria răposaților.

Însă un loc aparte printre acestea îl ocupă Paştele Blajinilor. Paştele Blajinilor este la origine o sărbătoare populară veche.

În tradiția creştină aceasta are dată mobilă și depinde de ziua Învierii Domnului. Sărbătoarea este ținută în prima duminică după Paște sau luni, ziua a opta după Paşte - ziua cînd imaginar are loc întîlnirea celor vii cu cei răposați.

Sărbătoarea în cauză se numeşte Paştele sau Lunea Morţilor, Prohodul (sau Prohoadele), Paştele Blajinilor. Paștele Blajinilor are o răspîndire mai largă în Moldova și Bucovina. Se cunosc unele credinţe prin care se explică cinae sînt blajinii. Se crede că „Blajinii” se trag din seminţia lui Sit (Set), feciorul lui Adam. 

Sărbătoarea în cauză se numeşte Paştele sau Lunea Morţilor, Prohodul (sau Prohoadele), Paştele Blajinilor. Paștele Blajinilor are o răspîndire mai largă în Moldova și Bucovina. Se cunosc unele credinţe prin care se explică cinae sînt blajinii. Se crede că „Blajinii” se trag din seminţia lui Sit (Set), feciorul lui Adam.

Istoria acestei sărbători începe înaintea creştinismului. Ca și pe timpuri, sărbătorindu-se primăvara aceasta are legătură cu cultul învierii și înnoirii naturii, de aceea în acest anotimp se obișnuiește săvîrșirea diferitor ritualuri de pomenire a decedaților. 

În tradiția autohtonă există și pînă în prezent credinţa că decedaţii, ca nişte divinităţi, pot influenţa pozitiv sau negativ asupra vieţii oamenilor: sînt în stare să aducă roadă bună ori secetă, sănătate sau boli, succese ori nenorociri.

Una din etapele premergătoare acestei sărbători este curăţenia generală în cimitire, îngrijirea mormintelor etc. După felul cum creştinii îngrijesc de morminte, poţi judeca despre respectarea credinţei legate de cultul strămoşilor noştri. Este semnificativă prima zi de joi de după Paşti – numită „Joia Mare”, „Joia Morţilor” cînd anume în această zi vin sătenii să facă curăţenie în cimitire, aducînd cu ei copturi, ouă roşii, plăcinte, oferindu-le pomană de sufletul răposaţilor.

O atenție deosebită se acordă pregătirii pomenilor, în care intră un colac, o lumînare, chibrite, ou roşu, copturi şi neapărat un şervet sau diverse piese de îmbrăcăminte. Pomenile se aşează pe masă de cu seară, se aprind lumînările pentru puţin timp, semn că „cei răposaţi să ştie că la ei vor veni”. În dimineaţa zilei de Blajini în cimitire lumea vine la mormintele părinţilor, rudelor cu pomeni, vin. Preotul „prohodeşte” mormintele şi sfinţeşte pomenile, acestea din urmă se dau de pomană de sufletul celor morţi împărţindu-le de obicei copiilor, rudelor, prietenilor, oamenilor săraci. 

În Moldova sînt răspîndite mai multe forme de pomenire a răposaţilor în ziua de Blajini. 

În unele sate se vine la cimitir cu pomeni şi după ce se împart, rudele se întorc acasă şi se așează la masă. În alte localități apropiații se adună la cimitir aducînd cu ei mîncare şi băutură şi aranjează o masă comună. Vinul din pahare nu este servit pînă la fund, pentru că băutura rămasă se toarnă peste mormînt. Unii zic că vinul acesta este destinat pentru Diavol, de la care răposatul ar fi cumpărat pămînt pentru mormîntul său. Alţii cred că vinul îl beau răposaţii, pentru ca să fie şi ei veseli. Rămăşiţele bucatelor le lasă pe morminte sau le dau de pomană, crezînd că, dacă se aduc acasă, se săvîrșește un mare păcat şi este semn rău.

De la cine am împrumutat datina pomenirii celor adormiţi nu se ştie exact, dar un lucru este cert: aceasta este ziua în care ne amintim de ei şi le-o consacrăm ducîndu-ne la cimitir, la mormintele lor. Datinile, tradiţiile strămoşeşti legate de Paștele Blajinilor sînt păstrate și respectate de moldoveni cu sfinţenie.