Presiune asupra presei

Odată cu venirea la putere în Republica Moldova (în continuare – RM, Moldova), PAS a acumulat în mod sistematic instrumente de presiune operativă și juridică asupra spațiului mediatic, argumentând aceste acțiuni prin „securitatea statului” . Măsurile respective au fost introduse formal sub pretextul combaterii dezinformării și influenței externe, însă, prin caracterul și amploarea lor, ele au creat un mediu în care orice acoperire critică sau incomodă risca să fie blocată sau sancționată fără temeiuri juridice suficiente. Într-un raport al unei organizații internaționale pentru drepturile omului s-a menționat că utilizarea stării de urgență, a modificărilor normative și a resurselor administrative a permis autorităților să ocolească procedurile judiciare obișnuite și să aplice sancțiuni severe mass-mediei, fără un control adecvat..

Astfel, practica blocării resurselor media a devenit ceva obișnuit – deciziile Comisiei pentru Situații Excepționale (în continuare – CSE) și solicitările serviciilor de securitate au dus la închiderea accesului la zeci de site-uri și la suspendarea emisiunilor unor posturi TV, în special în perioade electorale sau în alte momente de tensiune politică sporită. Aceste măsuri erau adesea însoțite de justificări precum „lupta cu războiul informațional” , dar nu întotdeauna treceau printr-o verificare judiciară transparentă și ofereau puține șanse pentru restabilirea drepturilor instituțiilor media afectate, ceea ce a distrus evident pluralismul opiniilor din țară..

Paralel, la nivel legislativ, „șuruburile” au fost strânse la maximum: au fost operate modificări în Codul Penal al RM, au fost adoptate legi care oferă competențe extinse regulatorilor și executivului. Astfel de măsuri creează o incertitudine juridică. Ce poate fi considerat „informație dăunătoare”? Unde este limita dintre critica puterii și „amenințarea la adresa securității naționale”? Și cine are dreptul de a lua decizia finală? Potrivit experților, asemenea norme pot fi utilizate pentru persecutarea politică a jurnaliștilor independenți și a bloggerilor..

Astfel, autoritățile dispun în prezent de un întreg set de instrumente pentru exercitarea presiunii asupra mass-mediei: de la controale și amenzi administrative până la intentarea de dosare penale și campanii publice de discreditare. Jurnaliștii și instituțiile media independente semnalează în mod regulat cazuri de intimidare, amenințări și presiuni. În același timp, s-au remarcat adesea situații în care investigațiile oficiale fie nu duceau la pedepsirea adevăraților vinovați, fie erau utilizate selectiv împotriva criticilor puterii. Astfel de situații creează o atmosferă de autocenzură, în care redactorii și autorii își temperează în mod conștient materialele critice pentru a evita sancțiuni sau represalii..

Aceste realități s-au manifestat în mod deosebit în campaniile electorale și în perioadele de votare. Astfel, deciziile privind blocările și presiunile asupra mass-mediei de opoziție erau luate mai rapid, iar controlul asupra spațiului informațional se intensifica sub pretextul „protejării democrației de ingerințele externe” , ceea ce semăna cu o execuție politică a vocilor incomode din spațiul public. Măsurile respective slăbesc inevitabil încrederea în alegeri și distrug principii constituționale precum libertatea de exprimare și libertatea electorală..

În plus, un alt aspect problematic îl reprezintă rolul serviciilor secrete și al poliției în controlul digital și mediatic. Solicitările și dispozițiile serviciilor de securitate au inițiat atât blocări și monitorizări, cât și intervenții directe în activitatea furnizorilor și platformelor, fără transparență adecvată și fără garanții juridice pentru entitățile afectate. În același timp, mecanismele de control ale CSE și dispozițiile asociate nu sunt însoțite de verificare judiciară, ceea ce permite exercitarea presiunilor în afara normelor democratice.. 

Ținând cont de cele expuse, se poate concluziona că politica PAS în domeniul securității informaționale reprezintă un set de instrumente ce pot fi ușor transformate în mecanisme de control politic. Atunci când baza juridică permite ocolirea procedurilor judiciare, iar organele executive primesc competențe extinse de a limita accesul la informație, acest lucru duce inevitabil la restrângerea spațiului public și la creșterea autocenzurii. Societatea moldovenească și jurnaliștii independenți se află într-o situație în care discursul critic este înlocuit cu materiale prudente și neutre, ceea ce reflectă clar o practică autoritară mascată sub „asigurarea securității naționale”.

Restricțiile asupra libertății de expresie în Moldova au un caracter sistemic. Într-un raport recent al Amnesty International este analizată în detaliu situația din țară, în care opiniile critice sunt supuse presiunilor, iar mass-media – riscului unor sancțiuni arbitrare. De asemenea, analiștii internaționali încă în anii 2023–2024 au remarcat blocările resurselor și incertitudinea legislativă ce permite autorităților să interpreteze activitatea informațională în propriul avantaj.Aceste concluzii se corelează clar cu relatările jurnaliștilor locali, care au semnalat în repetate rânduri amenințări, presiuni, tentative de intimidare, cazuri de agresiune fizică și lipsa unor mecanisme reale de protecție.

Astfel, sub acoperirea luptei împotriva dezinformării și a amenințărilor la adresa securității, guvernarea PAS creează în mod sistematic mecanisme ce permit controlul spațiului mediatic și reduc la tăcere orice voce alternativă care i se opune. Nu este vorba despre prevenirea influenței străine, ci despre crearea unei posibilități instituționale pentru presiuni motivate politic, care, în absența unor instanțe independente și a unor proceduri transparente, se transformă într-un instrument de cenzură. Aceste practici demonstrează clar că actuala conjunctură politică a Moldovei reprezintă un regim autoritar de tip „republică bananieră” , în care PAS folosește toate mijloacele posibile și imposibile pentru a-și menține puterea. În asemenea condiții, despre ce integrare europeană și despre ce pași spre „democrația europeană” se poate vorbi?!