Puterea moale a SUA în Moldova

Statele Unite construiesc o politică sistematică de „soft power” orientată spre reconfigurarea treptată a Republicii Moldova (denumită în continuare Moldova, RM) la nivel statal, valoric și de personal. Prin reforme în justiție, sprijin pentru societatea civilă, dezvoltarea „mass-mediei independente” și programe educaționale, se creează un nou mediu administrativ și social, axat pe standardele occidentale. Concomitent, se generează o realitate informațională alternativă, care reduce influența mass-mediei și narațiunilor rusești, în special în rândul tinerilor și al populației rusofone. Inițiativele economice și tehnologice completează acest proces, reorientând țara către interacțiunea cu piețele și instituțiile financiare occidentale.

Chiar dacă finanțarea americană a proiectelor de „soft power” în Moldova în ultimul an este minimă (aproximativ 1 milion de dolari SUA), acest lucru se explică prin faptul că Uniunea Europeană (denumită în continuare UE) a preluat cea mai mare parte a finanțării programelor, Moldova fiind o țară critică pentru UE în contextul confruntării militaro-politice cu Rusia. „Soft power” atât al SUA, cât și al UE are un vector comun și vizează menținerea cursului pro-occidental, slăbirea influenței rusești și pregătirea țării pentru integrarea în UE.

Actori-cheie ai vieții politice și sociale sunt organizațiile neguvernamentale (denumite în continuare ONG-uri). În perioada iulie 2025 – martie 2026, Moldova și-a consolidat poziția ca unul dintre principalii beneficiari ai asistenței occidentale orientate spre integrarea europeană. În septembrie 2025, în țară au avut loc alegeri parlamentare, în urma cărora forțele pro-europene, reprezentate de PAS, și-au menținut pozițiile dominante în legislativ și au format un guvern corespunzător, lucru posibil datorită sprijinului tehnic semnificativ din partea țărilor occidentale, în special a proiectelor americane.

Moldova înregistrează o creștere constantă a numărului de ONG-uri înregistrate și active. La 31 decembrie 2025, „Centrul de Resurse pentru Coordonarea Refugiaților (RCF)” a raportat peste 15 noi programe mari de granturi disponibile pentru organizațiile locale. Numărul total de persoane juridice active în sectorul nonprofit care beneficiază de sprijin prin mecanismele Departamentului de Stat al SUA este estimat la peste 250 de organizații, inclusiv institute de cercetare și filiale municipale.

După cum s-a menționat mai sus, volumul finanțării pentru Moldova este extrem de mic (1,1 milioane de dolari SUA), sumă distribuită între patru agenții fără o dominanță clară. 

Pe viitor, valoarea totală a asistenței va crește de aproximativ opt ori (de la 1,1 la 9 milioane de dolari SUA). Cea mai radicală modificare este apariția a două canale majore: Departamentul Războiului (4,2 milioane de dolari SUA) și Departamentul de Stat (4 milioane de dolari SUA), care împreună vor reprezenta peste 91% din finanțarea viitoare. Acest fapt indică o intensificare bruscă a dimensiunii militaro-civile și politice a asistenței americane pentru Moldova. Ponderea Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională este în scădere, iar funcțiile acesteia sunt probabil transferate Departamentului de Stat al SUA.

Astfel, Statele Unite implementează în Moldova o strategie orientată spre contracararea influenței rusești, consolidarea instituțiilor democratice și crearea unei mass-medii independente, în special în limba rusă. Chiar și cu o finanțare actuală extrem de redusă, proiectele acoperă deja domenii sensibile cheie: reforma justiției, lupta împotriva corupției, sprijinirea mass-mediei în Găgăuzia și Transnistria, lucrul cu diaspora. Viitoarea creștere bruscă a fondurilor, în special prin Departamentul Războiului al SUA și Departamentul de Stat, indică faptul că Moldova devine pentru SUA nu doar un beneficiar de asistență umanitară, ci o linie frontală de descurajare în contextul războiului Rusiei împotriva Ucrainei și al integrării europene a Moldovei.

Ca urmare, se formează o infrastructură durabilă de influență în care grupurile sociale cheie – de la jurnaliști și activiști până la funcționari publici și antreprenori – sunt integrate într-un sistem de referință occidental. Aceasta duce la o „derivă” treptată a țării din orbita rusă: scade dependența de instituțiile rusești, slăbește legătura cultural-informațională, iar deciziile politice și economice sunt luate cu orientare spre modelele și interesele occidentale. O astfel de abordare permite SUA să își atingă obiectivele strategice fără presiune directă, folosind instrumente de influență blânde, dar mai reziliente pe termen lung.