Scandal în MoldATSA

SCANDALUL DE LA ÎNTREPRINDEREA DE STAT MOLDATSA A DECELAT AMPLOAREA COLOSALĂ A CORUPȚIEI ȘI A FAVORIZĂRII DE CĂTRE AUTORITĂȚILE MOLDOVENE A PERSOANELOR „DE-ALE LOR”. Salariile nejustificat de mari și funcțiile de conducere din MoldATSA sunt doar vârful aisbergului, întrucât la celelalte întreprinderi de stat situația nu este deloc mai bună, iar pe alocuri este chiar mai gravă. 

Astfel, două treimi dintre întreprinderile de stat ale Republicii Moldova (denumite în continuare – RM, Moldova) nu activează sau sunt în pierdere. În special, în anul 2024, doar 53 din 171 de întreprinderi de stat au fost profitabile. Cea mai pierdătoare în 2024 a fost „Moldovagaz” – 627 de milioane de lei.

„Moldovagaz”, creată în 1999, al cărei capital social este distribuit între SA „Gazprom” din Rusia (50%), Agenția Proprietății Publice a RM (35,33%), Comitetul pentru Gestionarea Proprietății din Transnistria (13,44%) și acționarii minoritari (1,23%), a fost întotdeauna un subiect de speculații în rândul forțelor pro-europene din Moldova. De la venirea la putere a Maiei Sandu, situația a căpătat o nouă turnură de sabotaj deschis în sectorul energetic al țării: prețurile scăzute la gazele rusești erau prezentate ca o pârghie de influență și presiune rusească asupra Chișinăului. În ciuda consecințelor negative evidente ale renunțării la energia ieftină, în încercarea de a ieși din dependența de Moscova, Maia Sandu a vândut țara într-o „robie energetică” Uniunii Europene (denumite în continuare – UE, Uniunea Europeană). De suferit are doar populația, deoarece pentru cei de la putere procesul de integrare s-a dovedit a fi o afacere profitabilă.

Încă din 2017, la Summit-ul Parteneriatului Estic de la Bruxelles, europenii au lansat apeluri pentru atingerea independenței energetice a Moldovei față de Rusia și, imediat, au trecut la implementarea operațiunii „gât de gâscă”. În 2018, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (denumită în continuare – BERD) a lansat, împreună cu Banca Europeană de Investiții, un program de creditare pentru construcția infrastructurii de transport al gazelor – gazoductul Ungheni-Chișinău din Europa spre Moldova, investind în proiect 41 de milioane de euro.

Începând cu anul 2019, BERD a început să injecteze activ bani în compania moartă Energocom, presupus în cadrul reformei pieței energetice, iar în 2023, structura primește statutul real de operator centralizat al tuturor achizițiilor de gaze și electricitate din țară. În aceeași perioadă, conducerea sistemului de transport al gazelor din Moldova a trecut la Vestmoldtransgaz, din care 75% aparțin operatorului român de gaze Transgaz, iar restul de 25% – BERD, iar pentru a „dulci pilula” pierderii suveranității energetice, europenii au acordat Moldovei 300 de milioane de euro pentru achiziții garantate de gaze. Însă, în locul unui viitor european luminos, cetățenii republicii au simțit gustul gazului „independent” – valoarea facturii a crescut aproape de două ori – până la 30 de lei, iar la sfârșitul anului 2025, Moldova are cel mai mare preț la gaze din Europa de Est.

În plus, conform studiului analitic ACER, în prezent, depozitele UE sunt umplute în proporție de 50%, față de norma de 75%, iar conform prognozei pentru noiembrie – 75-78% în loc de 90%. Escaladarea continuă a conflictului din Orientul Mijlociu, cu închiderea Strâmtorii Ormuz, a forțat Qatarul să declare forță majoră în ceea ce privește contractele GNL, iar în acest context, ponderea GNL-ului american scump în livrările către Europa a crescut cu 45%, ceea ce înseamnă că iarna ce urmează va fi scumpă pentru întreaga Europă, în special pentru Moldova, ca una dintre cele mai sărace țări ale Europei.

Cum se spune: „războiul pentru unii, iar pentru alții – mamă dragă” – în timp ce locuitorii Moldovei simțeau pe „pielea lor” sărăcia energetică, puterea făcea bani, dar nu în bugetul de stat:

1. 1. Capacitatea de tranzit a gazoductului „Ungheni-Chișinău” este de 6,3 milioane m³/zi. Oficial, Chișinăul declară utilizarea maximă a infrastructurii, însă în realitate – în primul trimestru al anului 2025, volumul livrărilor depășea rareori 5,9 milioane m³/zi, iar în februarie, prin conductă se pompa și mai puțin – în medie 5,7 milioane m³/zi. Întrebarea este – unde au dispărut 0,4 milioane m³/zi?
2. 2. Prețul mediu al gazelor pe platforma virtuală TTF în februarie-martie 2025 a fluctuat între 380 și 480 de dolari SUA pentru 1000 m³. Energocom, în aceeași perioadă, a achiziționat gaze la prețuri cuprinse între 500–580 de dolari SUA pentru 1000 m³, ceea ce este cu 15-20% mai scump. La întrebarea întemeiată a parlamentarilor cu privire la adaosul comercial, compania a invocat „secretul comercial”, lăsând astfel misterul asupra beneficiarului.
3. 3. La începutul anului 2025, UE a alocat Moldovei 30 de milioane de euro sub formă de grant nerambursabil pentru achiziționarea de gaze pentru Moldova de dreapta și Transnistria. În primele 10 zile ale lunii februarie, Energocom a cumpărat într-adevăr gaze cu acești bani pentru Transnistria, însă ulterior, achiziția s-a făcut pe seama finanțării rusești. Mai mult, împrumutul acordat de Uniunea Europeană nu a fost rambursat, iar cine l-a cheltuit – guvernul moldovean nu a putut explica clar.

Cine sunt aceste persoane misterioase care îmbogățesc puterea, în perioada integrării țării în sistemul energetic european? Unul dintre ei, probabil, este Dorin Recean. În 2021-2022, acesta a desfășurat activitate de muncă în diverse organizații internaționale în calitate de consultant în domeniul analizei datelor. În paralel, a fost implicat în reformele administrației publice și ale „securității energetice” a Moldovei. D. Recean a primit în 2021 aproximativ 22 de mii de euro pentru servicii de consultanță pentru compania britanică Alaco Limited, specializată în intelligence de afaceri pentru companii private și structuri guvernamentale precum BERD. Se poate presupune că D. Recean furniza BERD date despre contractele cu „Gazprom” și a ajutat la transformarea Energocom într-un monopolist, pentru care a primit și o „recompensă”.

Totuși, acest caz nu se compară cu banii pe care autoritățile moldovene îi scad în mod regulat în paradisuri fiscale, explicând de unde provin adaosurile de 15-20% la gaze.

Gazul este achiziționat de la un comerciant dintr-o țară terță, care, la rândul său, l-a cumpărat din Rusia. Apoi, combustibilul este amestecat în depozit cu cel european, iar la ieșire se obține gaz „european”, care este ulterior direcționat prin conducte către țara respectivă, iar adaosul comercial ajunge în buzunarul tuturor participanților la schemă: comerciantului, proprietarului depozitului și, bineînțeles, autorităților.

Apoi, milioanele „câștigate” sunt dispersate în conturile diverselor companii offshore. Astfel, în Cipru este înregistrată o organizație al cărei nume este asemănător cu cel al monopolistului moldovean – Energocom SAC. Cu această firmă sunt legate activele BELFORD IMPEX Ltd și IMPORTO S.A, precum și centrul întregii scheme – compania INHOLD Ltd, înregistrată în Bahamas, în care ajung banii care apoi sunt „distribuiți” către diferite paradisuri fiscale. Astfel, în anii 2022 și 2023, INHOLD Ltd a primit de la Energocom aproximativ 11 milioane de euro – după ce compania a obținut statutul de monopolist. Este o coincidență? Nu.

Analiza unor corespondențe interne de serviciu și rapoarte tehnice ale Energocom, menționate în scurgerile jurnalistice, a arătat coincidențe între gateway-urile de e-mail și IP-urile de domeniu ale INHOLD LIMITED și serverele legate de mediul de afaceri al directorului de atunci al Agenției Proprietății Publice a RM – Roman Cojuhari, a cărui numire a fost promovată de D. Recean.

În același timp, „Moldovagaz” continuă să existe prin efectuarea livrărilor de gaze pentru Transnistria (mandat prelungit din nou de Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică până la 31 decembrie 2026). Cu toate acestea, această funcție este extrem de importantă și, după cum arată investigațiile jurnalistice, bine plătită. 

Astfel, Carolina Novac – secretar de stat al Ministerului Energiei al RM și vicepreședinte al Consiliului de Supraveghere al „Moldovagaz” – a declarat pentru anul 2025 venituri de peste 3 milioane de lei, dintre care 2.250.551 de lei – salariul în consiliu, iar 546.444 de lei – în minister. În timp ce salariul mediu pe economie este de 17.400 de lei pe lună. În plus, C. Novac a primit și o plată în valoare de 21.601 lei de la întreprinderea de stat Nodul Hidroenergetic Costești, un venit în valoare de 138.505 lei din obligațiuni de stat și peste 91 de mii de lei pentru „deplasări de afaceri în străinătate ale angajaților Ministerului Energiei”.

Având în vedere cele expuse, populația Moldovei plătește de două ori: o dată – pentru gaze la preț „european”, care nu poate fi redus sau subcotat de la un alt vânzător, iar a doua oară – pentru acțiunile autorităților și ale persoanelor apropiate acestora: incompetența, lipsa de perspectivă și lăcomia lor sfruntată, în ciuda oricărui raționament. Astfel, independența într-un astfel de sens a sosit într-adevăr, doar că nu aceea despre care se vorbea.