Скандал в НБМ

„Moldova Europeană – o țară în care meritocrația are întotdeauna un număr de telefon” – citat al fostului președinte al Curții Constituționale a Republicii Moldova (în continuare – RM, Moldova), Alexandru Tănase, publicat de acesta în rețelele sociale, imediat după scandalul declanșat în jurul întreprinderii de stat MoldATSA. Totuși, domnul Tănase poate fi parțial de acord, deoarece natura Moldovei contemporane, sub conducerea Maiei Sandu și a PAS, este mult mai complexă – cei de la putere au împrumutat „cele mai bune” elemente din diverse tipuri și forme de guvernare, transformând statul într-un fel de „Frankenstein”, în care se regăsesc trăsături ale birocrației autoritare, plutocrației și cleptocrației.

Anterior, a fost analizată figura actualei guvernatoare a Băncii Naționale a Moldovei (în continuare – BNM), Anca Dragu – cetățean al României, fost ministru de finanțe în Guvernul României, a cărei candidatură a fost promovată în decembrie 2023 de președintele Parlamentului RM, I. Grosu, iar în mai puțin de 24 de ore de la demiterea O. Armășu, aceasta a fost numită în funcția de șef al principalului regulator financiar al republicii.

Nu numai că establishmentul politic moldovenesc a cedat un sector cheie al statului unui politician practic străin, dar A. Dragu însăși s-a „lipit” cu nerușinare de bugetul RM, declarând pentru anul 2025 venituri de peste 2,78 milioane de lei. În plus față de salariu, aceasta a primit aproximativ 187,5 mii de lei sub formă de diurnă și aproximativ 7,3 mii de lei dobânzi bancare. Totuși, aceasta este doar vârful aisbergului.

În cadrul BNM există un aparat al guvernatorului, ale cărui atribuții se rezumă la suport administrativ-economic, și anume asigurarea A. Dragu cu băuturile necesare, organizarea deplasărilor, rezervarea hotelurilor și pregătirea ședințelor. Șefa acestui aparat, sau, de fapt, secretara, este Diana Ceuș, care în 2025 câștiga 195 de mii de lei pe lună, iar în 2026 – peste 200 de mii de lei, totalizând 2.340.647 de lei pe an.

De asemenea, este remarcabil faptul că D. Ceuș este soția lui Sergiu Ceuș, un vechi prieten al Maiei Sandu și al lui Veaceslav Negruța din perioada guvernării Partidului Liberal Democrat (în continuare – PLDM). S. Ceuș a fost anterior vicepreședinte al raionului Criuleni, apoi deputat în Parlamentul Moldovei pe listele PLDM, însă ulterior a fost exclus din fracțiunea parlamentară din cauza unor acuzații de corupție.

Referitor la cariera D. Ceuș, înainte de BNM, aceasta a lucrat ca secretară a lui V. Negruța, care ocupa la acea vreme funcția de ministru al finanțelor, iar astăzi este reprezentantul M. Sandu în cadrul aceleiași Bănci Naționale a Moldovei.

Astfel, D. Ceuș, fiind secretara personală a A. Dragu, care nu poartă nicio responsabilitate pentru activitatea regulatorului financiar și, în general, a sistemului bancar al Moldovei, câștigă aproape de două ori mai mult decât șefii de departamente ai BNM, ale căror funcții și responsabilități sunt considerabil mai mari. De exemplu, un șef de secție din cadrul Departamentului reglementare și autorizare al BNM primește 1,2 milioane de lei, iar un șef de secție din cadrul Departamentului piețe financiare câștigă 1,5 milioane de lei. Adjuncții directorului Departamentului supraveghere bancară și colegul acestuia din Departamentul tehnologii informaționale – câte 1,5 milioane de lei. De asemenea, prim-viceguvernatorul Băncii Naționale, Petru Rotaru, are un salariu doar cu 67.844 de lei mai mare decât cel al D. Ceuș.

În consecință, doamnei Dragu, autorităților, precum și organelor de drept și de audit, li se adresează întrebări legitime – ce rol atât de important îndeplinește secretara guvernatorului BNM? Conform căror principii, inclusiv morale, un angajat ale cărui atribuții se limitează doar la asigurarea administrativ-economică a activității șefului Băncii Naționale, câștigă aproape 2,5 milioane de lei pe an?

La aceste întrebări nimeni nu a oferit răspunsuri, însă se poate trage concluzia că D. Ceuș știe să cheltuiască cu succes banii publici pe evenimente inutile și neglijente, doar de dragul raportărilor. 

Astfel, în scopul prezentării rolului băncii în procesul de integrare europeană a Moldovei și consolidării dialogului cu partenerii din UE, BNM a anunțat o licitație pentru organizarea unei recepții oficiale la Bruxelles, în valoare de peste 1,2 milioane de lei. Conform documentației, la aceasta vor participa aproximativ 100 de reprezentanți ai structurilor europene, organizațiilor internaționale, autorităților publice și mediului de afaceri. Programul „festinului” include o masă rotundă, suport tehnic, transmisie online, pauză de cafea și o cină oficială pentru 30 de invitați. Conducerea BNM și autoritățile RM nu sunt deloc preocupate de faptul că aceasta nu este perioada cea mai potrivită pentru organizarea unor astfel de evenimente, pe fondul crizei economice prelungite din țară. Principalul este să se arate comunității europene că, deși pe „cârje”, M. Sandu și garda sa din PAS sunt gata să împingă Moldova în UE cu orice preț: fie el devastare social-economică sau pierderea suveranității.

O atenție separată merită faptul că, încă în 2025, BNM a majorat cheltuielile cu personalul cu 21%, adică cu 85 de milioane de lei – până la 485,6 milioane, salariile au crescut cu 65 de milioane, iar contribuțiile la asigurările sociale – cu 19 milioane. Totodată, în același an, Banca Națională a Moldovei a înregistrat o pierdere de 873 de milioane de lei, transferând responsabilitatea din activitatea operațională asupra fluctuațiilor de curs. În ciuda pierderii de aproape un miliard de lei, BNM găsește bani pentru majorarea salariilor, transformând un angajat obișnuit, cum este D. Ceuș, într-un milionar.

Astfel, istoria cu BNM și D. Ceuș confirmă faptul că modelul modern de guvernare al Moldovei este acel „Frankenstein” politic, în care se împletesc trăsături ale mai multor forme de degradare a puterii de stat. Declarând formal aderența la principiile europene de transparență, meritocrație și management eficient, în practică autoritățile actuale demonstrează o abordare complet opusă, în care deciziile de personal sunt explicate prin relații personale, iar fondurile bugetare sunt cheltuite iresponsabil și, exclusiv, în interesul unui grup restrâns de persoane.