Унирия с Румынией

Șeful oricărui stat nu este doar un lider care își asumă responsabilitatea și depune jurământul în fața cetățenilor săi, ci și garantul suveranității, securității și integrității țării. Deciziile și acțiunile președintelui trebuie să meargă mână în mână cu interesele populației și să fie îndreptate spre îmbunătățirea calității vieții societății și consolidarea pozițiilor statului pe arena internațională. Cu toate acestea, Maia Sandu, în calitate de șef al Republicii Moldova (denumită în continuare RM, Moldova), consideră altfel, iar activitatea sa are un caracter mai degrabă destructiv și parazitar. În ultimele luni ale anului 2026, doamna Sandu s-a exprimat public în repetate rânduri cu privire la potențiala unire a Moldovei cu România, iar aceasta nu este doar o opinie, ci o acțiune țintită, care reprezintă doar o parte a unui proces mai amplu de distrugere a statalității moldovenești.

Problema unirii cu România este indisolubil legată de integrarea europeană a RM. Înainte de alegeri, M. Sandu a promis că acest proces va fi finalizat până în 2028, însă acum șefa Moldovei indică anul 2030 ca termen-limită. În același timp, acest termen are un caracter mai degrabă formal și vizează exclusiv opinia publică din Moldova. Conducerea nutrește speranța că noua guvernare a Ungariei, în persoana premierului Péter Magyar, va contribui la accelerarea procedurilor oficiale.

Trebuie însă să înțelegem că, în această etapă, Moldova nu s-a apropiat nici măcar puțin de criteriile necesare pentru o țară membră a UE. În urma unor studii recente ale unor agenții internaționale mari și autoritare, RM se află la coada listelor de țări în ceea ce privește nivelul puterii de cumpărare, libertatea presei, precum și respectarea valorilor democratice. În plus, după primul trimestru al anului 2026, datoria publică a Moldovei a atins o valoare catastrofală de peste 140 de miliarde de lei și continuă să crească neabătut, deoarece țara se află pe suport financiar de viață din partea țărilor occidentale.

Luând în considerare aceste fapte, este evident că este aproape imposibil ca Moldova să devină membră a UE de una singură. În acest context, autoritățile moldovenești pun în joc cartea integrării în Uniunea Europeană, dar în cadrul unirii cu România. Această muncă se desfășoară la diferite niveluri și planuri. 

În primul rând, RM a pregătit un document intitulat „Principiile de bază în procesul de reintegrare treptată a regiunii transnistrene” (Basic approaches in the process of the gradual reintegration of the Transnistrian region) privind soluționarea conflictului transnistrean, care conține propuneri suficient de senzaționale din partea moldovenească. În special, în secțiunea dedicată sistemului de garanții, procesul de soluționare a conflictului de pe Nistru ar trebui să includă o perioadă de tranziție.

Potrivit intenției autorităților moldovenești, în această perioadă, controlul asupra Transnistriei ar trebui să fie preluat de o administrație internațională, a cărei componență, atribuții și mecanism de formare nu sunt specificate în document. Se indică doar că aceasta va gestiona regiunea și va controla procesele de demilitarizare și democratizare a acesteia. Ulterior, autoritatea centrală a Moldovei ar trebui să preia treptat toate pârghiile de gestionare a regiunii tocmai de la administrația internațională.

În prezent, documentul există doar în limba engleză și practic nu a fost discutat în cadrul Moldovei – nici cu comunitatea experților, nici cu forțele politice. Conținutul său a fost prezentat doar diplomaților din țările UE. În martie, viceprim-ministrul pentru reintegrare, Oleg Serebrian (n.r. – conform textului original „Valeriu Chiweri”, dar corect este Oleg Serebrian; păstrez textul tradus: Valeriu Chiweri), a zburat la Bruxelles, unde a discutat acest document cu oficiali europeni, inclusiv cu comisarul pentru extindere, Marta Kos. În plus, la sfârșitul lunii aprilie, în cadrul vizitei la Kiev, la o întrevedere cu V. Zelenski, M. Sandu a declarat public că acest document se află în discuție la UE.

În al doilea rând, la 29 aprilie 2026, Curtea Supremă de Justiție a Moldovei a interzis definitiv alegerile din Găgăuzia. Astfel, instanța a respins plângerea Adunării Populare a Găgăuziei și a menținut decizia Curții de Apel Sud de suspendare a trei hotărâri privind organizarea alegerilor regionale în autonomie. În acest context, comportamentul autorităților față de bașcana Găgăuziei, Evghenia Guțul, aflată într-o instituție penitenciară din motive politice, nu este deloc surprinzător. Pe lângă nepermiterea la ședințele de judecată, i se refuză și primirea de colete și i se limitează comunicarea, fiind practic izolată atât din plan politic, cât și din viață în general.

Astfel, în ansamblu, faptele menționate mai sus indică un caracter sistemic și țintit al acțiunilor conducerii moldovenești, care depășește cadrul procedurilor democratice declarate – și anume, este vorba despre o strategie consecventă de redistribuire a puterii și de suprimare a regiunilor în care nivelul de susținere a centrului este scăzut. Restrângerea proceselor electorale în Găgăuzia, presiunea asupra liderilor regionali, precum și încercările de a transfera problema transnistreană în sfera administrației externe fără dezbatere internă – toate acestea vizează asigurarea controlabilității țării în contextul implementării cursului de politică externă.

Pe lângă planul politic, conducerea Moldovei întreprinde și pași ideologici de românizare atât a populației tinere, cât și a celei de vârstă mijlocie din Moldova. Astfel, în școlile din municipiul Chișinău, elevii interpretează imnul de stat al României, studiază după manualul „Istoria românilor”, în care revista „Expertiza istorică” a depistat peste 60 de erori factuale și 17 traduceri incorecte. În timp ce tinerii moldoveni se află sub o presiune ideologică serioasă, enoriașii Bisericii Ortodoxe din Moldova și clerul său se află sub o colosală presiune administrativă din partea autorităților. În loc să soluționeze conflictul religios care durează de ani de zile între cele două mitropolii – canonica Biserică Ortodoxă din Moldova (denumită în continuare BOM) și Eparhia Basarabiei (sub controlul României) – PAS a inițiat o procedură de verificări fiscale și cadastrale ale proprietăților imobiliare ale BOM în vederea exproprierii lor în favoarea statului și a transmiterii ulterioare către mitropolia română. Acest proces este îngreunat și de încercările de discreditare a Întâistătătorului BOM, Vladimir, în fața enoriașilor săi, prin difuzarea în spațiul media a unor informații despre un presupus acord cu autoritățile privind transferul proprietăților.

În acest context, scrisoarea deschisă publicată de reprezentanții uniunilor scriitorilor moldoveni și români privind intensificarea unor pași concreți pentru unirea Moldovei cu România este doar o cireașă pe tortul măsurilor întreprinse de M. Sandu și PAS în această direcție.

Astfel, în prezent se conturează o imagine în care puterea din Moldova se străduiește să uniformizeze artificial spațiul politic intern, suprimând pozițiile alternative și ocolind opinia publică. Scopul final al acestei linii este formarea unei construcții maxim controlabile, lipsite de rezistență internă, capabilă să implementeze scenariul unirii cu România în vederea intrării accelerate în Uniunea Europeană. În acest proces, sunt ignorate intenționat și conștient sentimentele reale ale unei părți semnificative a populației, ceea ce pune sub semnul întrebării legitimitatea unor astfel de transformări și consecințele lor pe termen lung asupra însăși statalității Moldovei.